Mingile utilizate la Campionatele Mondiale au fost îmbunătăţite de la editie la editie, odată cu tehnologia, fiind în special modificate: viteza, impermeabilitatea, precizia şi designul.
În 1963, când mingile erau în marea lor majoritate maro, grele, iar loviturile primite extrem de dureroase, celebra firmă germană - Adidas a luat decizia de a produce mingi destinate competiţiilor. Primul model a fost denumit 'Santiago', însa a fost repede înlocuit de alte modele care erau folosite în principal în turneele internaţionale. Începând cu 1970, mingiile fabricate de Adidas au început să facă parte din istoria Cupei Mondiale.
La Mondialul din Mexic - 1970 şi la cel din Germania - 1974, meciurile aveau să se dispute cu mingea denumită de cei de la Adidas, Telstar. Cu un design inovator - prima mingie cu acele pentagoane negre, acest balon oferea o mai bună vizibilitate, în special la tv, pe ecranele acelor televizoare alb-negru. Numele său însemna 'tv star', Mondialul din Mexic fiind de altfel primul turneu final televizat.
Germania de Vest - 1974. Cum spuneam şi mai sus, mingea folosită era asemănătoare, singura modificare fiind culoarea neagră a literelor inscripţionate.
Argentina 1978 - Tango. A fost un balon care s-a bucurat de un real succes şi nu a fost folosit doar la Mondialul din Argentina, fiind utilizat şi la Jocurile Olimpice. A fost un moment revoluţionar, această creaţie devenind un design clasic. Era formată din 32 de piese, însă nu avea un început şi un sfârşit. La următoarele cinci turnee finale, inclusiv în 1998, mingea oficială s-a bazat pe acest design.
Spania 1982 - Tango Spania. Fără mari diferenţe faţă de modelul precedent, mingea folosită la Mondialul spaniol aducea însă o inovaţie tehnologică foarte importantă - cusăturile erau impermeabile, lucru care a redus semnificativ absorbţia de apă şi prin urmare, se reuşea menţinerea unei greutăţii minime în caz de ploaie.
Mexico 1986 - Azteca. Pentru Campionatul Mondial din 1986 a fost propus un balon nou. Azteca era o minge cusută la mână, iar pielea sintetică a fost înlocuită. Avea un strat exterior de poliuretan şi trei straturi mai mici prevăzute pentru a asigura rezistenţa, stabilitatea şi impermeabilitatea mingii. Imaginile care se regăseau pe mingee proveneau din arhitectura azteca. În Mexic a fost numită 'Jalisco'.
Italia 1990 - Etrusco Unico. A fost un produs al înaltei tehnologii. Produse textile impregnate cu latex, pentru a asigura stabilitate şi rezistenţă la rupere, stratul de neopren folosea la impermeabilitate. Unico Etrusco a fost alcătuit din 32 de piese, iar imaginile imprimate au fost inspirate din istoria antică a Italiei.
Statele Unite 1994 - Questra. Mondialul de care ne leagă cele mai multe amintiri. Balonul folosit la acest Mondial a fost testat mult timp în partide oficiale în Franţa, Germania sau Statele Unite, cu fotbalişti profesionişti, fani sau echipe de juniori. Designul reprezenta tema aleasă de Adidas pentru acest turneu: inovare.
Franţa 1998 - Tricolore. Prima minge colorată cu care s-a jucat la Campionatul Mondial. S-au utilizat tehnologii moderne şi un nou material - spuma sintetică, fiind mult mai moale şi mai rapidă ca modelul precedent.
Coreea de Sud şi Japonia 2002 - Fevernova. Dinamică şi foarte precisă, a fost un model revoluţionar. Experţii fiind de părere că a stabilit un nou barem în lumea fotbalului. Este cea mai precisă minge din istoria Adidas. Noul sistem - straturi de spumă a îmbunătăţit simţitor controlul şi precizia.
Germania 2006 - Teamgeist. Dacă modelele precedente erau alcătuite din 32 de piese individuale, acest balon a avut numai 14, iar o altă noutate a constat în faptul că aceste piese au fost lipite. Aproape impermeabil şi mai uniform, modelul a fost confecţionat în Tailanda.Africa de Sud 2010 - Jabulani. Detalii aici.
Foto